N-am considerat niciodata ziua-mi de nastere ca pe vreun mare eveniment. Ca pe vreun prag cu tenta psihologica. Am sarbatorit mereu discret aceasta zi, cu ai mei, si cu citiva prieteni. Nu tin minte sa ma fi dus cu aceasta ocazie la job, incarcat cu platouri de prajituri sau cu sticle de vin sub brat… M-am bucurat mereu de cele citeva telefoane, mereu aceleasi, primite in aceste zile, de cele citeva e-mailuri sau chiar de scrisori adevarate, de hirtie. Si cam atit. Pur si simplu. Asta mi-e firea si, probabil, tine si de o anume educatie… Asta nu inseamna ca de fiecare data nu mi-am facut cele citeva evaluari pe care oricine, cred, si le face dupa un an sau inaintea unui an nou. Nimic senzational in ele. Astazi a fost insa o zi altfel si nu fiindca am mai implinit o virsta. Anul trecut ziceam ca preferam sa ramin egoist cu aceasta zi a mea. Aproape mi-a reusit asta atunci ;) Astazi nu am mai putut incerca asta macar. Din cauza blogolumii. Si din cauza Facebook-ului. Cum n-am fost destul de atent incit sa-mi tin la secret ziua de nastere prin retele m-am vazut asaltat de felicitari si ginduri si cuvinte pe care nu le pot suspecta deloc drept complezente.
Zeci de mesaje de drag din partea a zeci de (aproape) necunoscuti. Senzatia e coplesitoare. Lumea aceasta e mai vie si mai prezenta si mai adevarata si mai statornica decit as fi crezut. E adevarat, am provocat-o putin, prin metatextul meu de ieri, dar am facut-o ca semn al pretuirii mele pentru locurile si oamenii (si nu au fost toti cei subliniati in text!) printre ale caror ginduri zabovesc aproape zilnic. Si am facut-o si pentru a suplini un pic din lipsa-mi de activitate sustinuta (feedback, comentarii, lepse, etc.) in acele locuri, impreuna cu acei oameni… Nu, nu cred ca provocarea respectiva a fost cauza potopului de ginduri si cuvinte pe care le-am primit fara sa le mai pot raspunde-n parte… E altceva. Si sper ca asta sa mi se confirme definitiv la un moment dat. Singurul meu comment la cele primite a fost, este, acesta: Servus, dragelor si dragilor… Va multumesc cu putinele-mi cuvinte (si) pentru aceasta intimplare… neintimplatoare… Sunteti extraordinari! P.S – uite de ce blogolumea e… altceva… Ma-nclin, prieteni! 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Social Plugin